Porturile dunărene Reni și Ismail pot gestiona doar 15–20% din exporturile Ucrainei: constrângerile logistice exercită presiuni tot mai mari asupra sectorului agricol

Porturile dunărene ucrainene Reni și Ismail rămân rute alternative importante pentru exportul produselor agricole. Cu toate acestea, capacitatea lor limitată de operare nu permite compensarea integrală a perturbărilor transportului maritim prin porturile de mare adâncime de la Marea Neagră.

Potrivit Olenei Shelest, director comercial al holdingului agricol HarvEast, porturile Reni și Ismail pot gestiona aproximativ 15–20% din volumul total al exporturilor Ucrainei. Această estimare a fost prezentată de publicația Ukrainian Shipping Magazine, cu referire la Associated Press.

Conform datelor Lloyd’s List Intelligence, în august 2026, doar 21 de nave au intrat în porturile ucrainene de la Marea Neagră, ceea ce reprezintă o scădere de aproximativ 90% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Atacurile rusești, creșterea costurilor de asigurare și riscurile ridicate de securitate continuă să afecteze transportul maritim.

În același timp, logistica dunăreană se confruntă cu limitări suplimentare cauzate de nivelurile scăzute ale apei și de congestionarea Canalului Sulina. Potrivit lui Volodymyr Slavinskyi, director comercial pentru activitățile de trading al companiei NIBULON, scăderea nivelului apei a redus capacitatea de încărcare a barjelor de la 1.500 de tone la aproximativ 800–900 de tone.

În consecință, costurile transportului au crescut considerabil. De exemplu, transportul unei tone de porumb din centrul Ucrainei către Spania, care anterior costa până la 50 de dolari, poate ajunge în prezent la 150 de dolari.

Creșterea cheltuielilor logistice generează riscuri financiare suplimentare pentru producătorii agricoli, limitând posibilitățile acestora de a investi în următorul sezon de însămânțare.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene (ICD)

Situația actuală confirmă importanța strategică a porturilor dunărene pentru menținerea rezilienței exporturilor ucrainene, evidențiind totodată limitările structurale ale sistemului de transport din regiunea Dunării Inferioare.

În opinia Institutului de Cercetări Dunărene, principala problemă nu constă doar în capacitatea insuficientă a unor porturi, ci și în dependența întregului sistem logistic de condițiile hidrologice, capacitatea de navigație a Canalului Sulina și eficiența coordonării transfrontaliere.

Creșterea costurilor de transport afectează direct competitivitatea produselor agricole ucrainene pe piețele internaționale. Transferarea cheltuielilor logistice suplimentare asupra producătorilor agricoli este deosebit de îngrijorătoare, deoarece poate reduce investițiile în producție și influența negativ recoltele viitoare.

Printre măsurile prioritare ar trebui să se numere modernizarea porturilor Reni și Ismail, dezvoltarea infrastructurii feroviare, creșterea capacității de navigație a Canalului Sulina și introducerea unor mecanisme mai eficiente de coordonare a navigației între Ucraina, România și Republica Moldova.

O importanță deosebită o are constituirea unui cluster logistic integrat al Dunării Inferioare, cu participarea porturilor Ismail, Reni, Galați, Brăila și Giurgiulești. Un asemenea cluster ar putea facilita redistribuirea eficientă a fluxurilor de mărfuri și consolidarea rezilienței sistemului regional de transport.

Porturile dunărene trebuie considerate nu doar rute alternative de export în condiții de război, ci și componente strategice ale integrării pe termen lung a Ucrainei în Rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T).