Gazoductul Transbalcanic trece la reguli noi: ce înseamnă acest lucru pentru Republica Moldova și Ucraina

Începând cu 1 octombrie 2026, transportul gazelor pe ruta Grecia–Bulgaria–România–Republica Moldova–Ucraina ar urma să devină mai simplu datorită aplicării mai largi a regulilor europene privind alocarea și rezervarea capacităților.

Schimbările vizează în primul rând armonizarea procedurilor dintre operatorii sistemelor de transport, utilizarea unor produse standardizate de capacitate și eliminarea treptată a barierelor de reglementare care au redus până acum atractivitatea comercială a rutei transbalcanice.

Noul cadru este conceput pentru a face rezervarea capacităților transfrontaliere mai compatibilă la nivel regional și pentru a facilita accesul traderilor la această rută. Sunt vizate produse anuale, trimestriale, lunare, zilnice și intrazilnice, precum și proceduri mai coordonate de rezervare în punctele de interconectare.

Istoric, gazoductul Transbalcanic a fost utilizat pentru transportul gazului rusesc spre sud, către Balcani și Turcia. În prezent, aceeași infrastructură poate funcționa în sens invers, transportând gaze din Grecia prin Bulgaria și România către Republica Moldova și Ucraina.

Sursele potențiale includ GNL livrat prin terminalele grecești, precum și gaze din Azerbaidjan. Pentru Republica Moldova, aceasta creează o rută suplimentară de aprovizionare, alături de gazoductul Iași–Ungheni–Chișinău, și poate reduce dependența de anumite direcții de import.

Totuși, noile reguli nu garantează automat o creștere puternică a fluxurilor de gaze. Problema-cheie rămâne costul. Ruta transbalcanică traversează mai multe sisteme de transport, iar atractivitatea sa comercială depinde de tarifele cumulate, costurile rezervării capacității și coordonarea dintre operatorii naționali.

Costurile ridicate de transport au fost până acum unul dintre principalele motive pentru utilizarea redusă a rutelor Coridorului Vertical de Gaze. Prin urmare, efectul real al noului cadru va putea fi evaluat doar după începutul anului gazier 2026–2027, pe baza capacităților rezervate și a fluxurilor fizice de gaze.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Pentru Republica Moldova și Ucraina, importanța acestor schimbări nu constă în construirea unei noi infrastructuri, ci în încercarea de a transforma sistemul existent de conducte într-un coridor regional cu adevărat competitiv.

Posibilitatea fizică de a transporta gaze din Grecia prin Bulgaria, România și Republica Moldova există de ceva timp. Principala problemă a fost economia traseului: un lanț complex de rezervări și tarife cumulate putea face ca aprovizionarea alternativă să fie mai scumpă decât alte opțiuni.

Trecerea la reguli europene mai armonizate reduce barierele administrative și comerciale. Totuși, indicatorul decisiv va fi costul real al livrării unui megawatt-oră de gaze în Republica Moldova și Ucraina.

Pentru Republica Moldova, ruta transbalcanică are o importanță strategică deosebită deoarece extinde geografia potențialelor surse de aprovizionare. Împreună cu interconectorul Iași–Ungheni–Chișinău, aceasta creează baza unui model în care țara poate achiziționa gaze din direcții diferite, în funcție de preț și de situația de pe piața europeană.

Pentru Ucraina, această rută poate deveni un alt canal sudic de acces la piața europeană a gazelor și la GNL. Importanța sa poate crește și în contextul transformării pieței gazelor din regiunea Mării Negre și al punerii în exploatare a unor noi surse de producție în România.

Prin urmare, principala întrebare după 1 octombrie este dacă armonizarea normelor și ajustarea tarifelor vor fi suficiente pentru a transforma ruta transbalcanică dintr-o infrastructură disponibilă din punct de vedere tehnic într-un coridor comercial utilizat în mod regulat.