Dunărea este cheia comerțului și redresării economice a Ucrainei, stimulând potențialul de creștere regională

Ruta dunăreană este privită tot mai clar nu doar ca o alternativă logistică temporară în condiții de război, ci ca un coridor economic strategic pentru redresarea postbelică a Ucrainei și dezvoltarea regiunii Dunării de Jos.

Manfred Seitz, directorul general al Secretariatului Comisiei Dunării, a participat la Summitul anual al Forumului Internațional al Transporturilor, organizat cu ocazia celei de-a 20-a aniversări a acestuia. În marja Summitului, el a luat parte la atelierul „Modalități practice de redresare și modernizare a sectorului transporturilor din Ucraina”, dedicat sprijinirii nevoilor materiale urgente ale Ucrainei în domeniul transporturilor, precum și susținerii analitice a refacerii pe termen lung a conexiunilor de transport ale Ucrainei.

În cadrul discuțiilor au fost abordate aspecte privind coordonarea nevoilor urgente de reconstrucție, inclusiv prioritățile pentru căile de transport fluviale, terestre, aeriene și alte rute de transport. Pentru Ucraina, acest lucru are o importanță fundamentală, deoarece sistemul de transport îndeplinește astăzi nu doar o funcție economică, ci și una de securitate: susține exporturile, importurile, logistica umanitară, lanțurile de aprovizionare industriale și reziliența regiunilor.

În discursul său, Manfred Seitz a prezentat activitatea Comisiei Dunării în cadrul Danube Solidarity Lane și a atras atenția asupra publicării Registrului daunelor cauzate de acțiunile militare ruse în regiunea Dunării de Jos. În actualul context de securitate, Dunărea și porturile sale s-au dovedit esențiale pentru exporturile și importurile Ucrainei. În același timp, importanța lor depășește logistica de criză: acestea devin o bază pe termen lung pentru redresarea economică a Ucrainei, consolidarea cooperării transfrontaliere și formarea unui nou spațiu regional de creștere.

Un accent separat a fost pus pe perspectiva creării unui coridor economic integrat, durabil și strategic pe Dunăre. Una dintre aceste idei este Zona transfrontalieră de dezvoltare economică a Dunării de Jos — Lower Danube Cross-Border Economic Development Zone — care ar putea include Ucraina, România și Moldova, precum și o rețea de locații portuare. Într-un astfel de model, Dunărea de Jos ar putea deveni nu o zonă periferică de transport, ci un coridor structurat de creștere, conectat la Uniunea Europeană.

Această concepție are mai multe dimensiuni. Pentru Ucraina, ea poate deveni un instrument al reconstrucției economice postbelice. Pentru Moldova, poate servi drept mecanism de convergență preaderare cu Uniunea Europeană. Pentru România și regiunea dunăreană mai largă, poate deveni un instrument de dezvoltare regională, coordonare infrastructurală și cooperare industrială.

O altă idee importantă este transformarea actualului Danube Solidarity Lane în primul coridor de transport complet digitalizat din Europa pentru circulația transfrontalieră fără întreruperi între UE, Ucraina și Republica Moldova. Un astfel de coridor ar putea deveni un element central al unei strategii țintite de dezvoltare transfrontalieră pentru regiunea Dunării de Jos.

Comentariul ICD

Institutul de Cercetări Dunărene consideră declarația directorului general al Secretariatului Comisiei Dunării drept un semnal important: Dunărea trece treptat din categoria unei rute de criză în categoria unei strategii infrastructurale și economice pe termen lung pentru Ucraina și întreaga regiune a Dunării de Jos.

Pentru Ucraina, este esențial ca logistica dunăreană să nu rămână doar un răspuns la blocarea sau distrugerea rutelor tradiționale de transport. Ea trebuie instituționalizată ca direcție distinctă a politicii naționale și interguvernamentale, care să combine porturile, căile ferate, coridoarele rutiere, procedurile vamale, serviciile digitale, platformele industriale și dezvoltarea regională.

Conceptul Zonei transfrontaliere de dezvoltare economică a Dunării de Jos este deosebit de promițător, deoarece permite trecerea de la logica „tranzitului de mărfuri” la logica „creării de valoare”. Pentru regiunea dunăreană a Ucrainei, aceasta înseamnă potențialul unor noi lanțuri de producție și logistică, atragerea investițiilor, dezvoltarea serviciilor portuare, infrastructurii de depozitare, procesării, reparațiilor, energiei și sectoarelor conexe.

Dimensiunea digitală este la fel de importantă. Dacă Danube Solidarity Lane va fi transformat într-un coridor de transport complet digitalizat, acest lucru ar putea reduce semnificativ întârzierile transfrontaliere, ar putea spori transparența logisticii, simplifica administrarea vamală și consolida integrarea porturilor ucrainene Ismail, Reni și Ust-Dunaisk în sistemul european de transport.

În același timp, un astfel de scenariu necesită nu doar sprijin internațional, ci și o poziție clară de guvernanță din partea Ucrainei. Sunt necesare o strategie coordonată de dezvoltare a clusterului portuar dunărean, investiții în conexiunile feroviare și rutiere, digitalizarea procedurilor portuare și vamale, stimulente tarifare și coordonare sistemică între autoritățile centrale, regiune, comunitățile locale, operatorii portuari și partenerii internaționali.

Comentariul lui Vitaliy Barvinenko, directorul Institutului de Cercetări Dunărene:

„Astăzi, Dunărea nu este doar o rută pentru exporturile sau importurile Ucrainei. Este un spațiu în care se poate forma un nou model de reziliență economică a statului. Când vorbim despre redresarea postbelică, trebuie să gândim nu în termeni de porturi separate sau transporturi individuale, ci în termenii unui coridor integrat de dezvoltare dunăreană.

Ideea Zonei transfrontaliere de dezvoltare economică a Dunării de Jos este extrem de importantă pentru Ucraina. Ea permite combinarea intereselor regiunii dunărene ucrainene, României, Moldovei și Uniunii Europene într-un format practic comun. Aceasta poate fi nu doar o rută logistică, ci un spațiu pentru cooperare industrială, investiții, soluții digitale și o nouă politică regională.

Pentru noi este fundamental important ca porturile dunărene ucrainene să nu fie periferia sistemului de transport, ci o poartă deplină de intrare a Ucrainei în coridoarele economice europene. De aceea, dezvoltarea porturilor Ismail, Reni, Ust-Dunaisk, a infrastructurii de frontieră și a comunităților învecinate trebuie privită ca parte a marii strategii de redresare a Ucrainei.

Dunărea și-a demonstrat deja rolul în perioada războiului. Acum, sarcina este de a transforma acest rol într-un avantaj pe termen lung al Ucrainei în perioada de pace.”