Greenpeace România semnalează o posibilă scurgere de lichid în zona forajului offshore Neptun Deep

Biroul român al organizației internaționale de mediu Greenpeace a raportat o posibilă scurgere de lichid în zona proiectului gazier Neptun Deep din Marea Neagră. Potrivit organizației, imaginile satelitare din 10 martie 2026 au detectat o pată în perimetrul Domino — o zonă de mare adâncime unde se desfășoară lucrări offshore în cadrul proiectului Neptun Deep. Greenpeace estimează că pata s-a întins pe aproximativ 100 km și a acoperit circa 45 km², suprafață pe care organizația o compară cu peste 6.000 de terenuri de fotbal.

Potrivit Greenpeace România, sursa potențială a deversării ar putea fi nava Skandi Asserter, care deservește platforma de foraj Transocean Barents. Organizația precizează că ruta navei s-a suprapus parțial cu urma substanței detectate prin monitorizare satelitară. În același timp, este vorba despre o evaluare ecologică preliminară, care necesită o verificare oficială completă din partea autorităților competente.

Greenpeace a mai afirmat că Autoritatea Navală Română a primit o notificare prin sistemul de monitorizare CleanSeaNet, însă nu a trimis o echipă pe mare pentru investigarea cazului, deoarece evenimentul a fost considerat „nerelevant operațional” din cauza distanței mari față de țărm. Potrivit organizației, pata a fost identificată cu ajutorul sateliților radar Copernicus/Sentinel-1, procesată prin sistemul de inteligență artificială Cerulean și verificată suplimentar de experți în analiză oceanografică.

Situația din jurul proiectului Neptun Deep are o importanță deosebită, deoarece acesta este unul dintre proiectele energetice-cheie ale României și ale întregii regiuni a Mării Negre. Proiectul este realizat de OMV Petrom și Romgaz. Valoarea sa este estimată la aproximativ 4 miliarde de euro, prevede dezvoltarea unor rezerve recuperabile de aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și ar urma să înceapă producția comercială în 2027. Se estimează că Neptun Deep ar putea dubla producția de gaze a României și transforma țara într-un exportator net de gaze.

În același timp, acest incident readuce în discuție problema controlului ecologic asupra operațiunilor offshore din Marea Neagră. Greenpeace România afirmă că, între 2022 și 2025, a identificat 226 de pete de poluare în sectorul românesc al Mării Negre și solicită companiilor care realizează proiectul Neptun Deep să își asume o responsabilitate mai mare pentru activitatea navelor subcontractorilor și să consolideze sistemul de monitorizare a operațiunilor offshore.

Comentariul Institutului de Cercetări Dunărene

Institutul de Cercetări Dunărene consideră că raportul Greenpeace România privind o posibilă scurgere în zona Neptun Deep trebuie privit ca un test al capacității instituțiilor statului de a asigura un control adecvat asupra proiectelor energetice strategice din Marea Neagră.

Neptun Deep are o importanță evidentă pentru securitatea energetică a României, Republicii Moldova, Ucrainei și Europei Centrale și de Est. Pe fondul renunțării Europei la resursele energetice rusești, gazul offshore românesc devine o sursă importantă de stabilitate regională. Totuși, securitatea energetică nu poate fi analizată separat de securitatea ecologică.

Marea Neagră nu este doar un spațiu energetic. Ea este un ecosistem complex, un coridor de transport, o zonă de pescuit și recreere, un spațiu de securitate navală și o zonă de interacțiune economică între statele riverane. Orice incident legat de forajul offshore trebuie evaluat nu după principiul „a ajuns sau nu poluarea pe plajele turistice”, ci după principiul riscului sistemic pentru mediul marin.

Pentru regiunea Dunăre–Marea Neagră, această problemă are o relevanță directă. Delta Dunării, regiunea dunăreană a Ucrainei, litoralul românesc, porturile maritime, ariile protejate și rutele logistice formează un spațiu unic de interdependență ecologică. Prin urmare, poluarea într-un sector al Mării Negre poate influența potențial întreaga agendă regională privind securitatea, transporturile, mediul și cooperarea transfrontalieră.

Experții ICD consideră că în jurul unor astfel de proiecte trebuie să funcționeze principiul transparenței sporite. Dacă datele satelitare indică o posibilă scurgere, reacția statului și a companiilor nu trebuie să fie formală, ci procedural clară: verificare rapidă, informare publică, identificarea sursei, evaluarea consecințelor ecologice și, dacă este necesar, tragerea la răspundere a celor responsabili.

Este deosebit de important ca în Marea Neagră să fie consolidat sistemul de monitorizare independentă. Datele satelitare, sistemele automate de detectare a poluării, inspecțiile maritime, registrele ecologice deschise și schimbul transfrontalier de informații trebuie să devină elemente obligatorii ale guvernanței proiectelor offshore.

Comentariul lui Vitaliy Barvinenko, directorul Institutului de Cercetări Dunărene

„Proiectul Neptun Deep este strategic pentru România și pentru întregul sistem de securitate energetică al regiunii. Însă statutul strategic al unui proiect nu poate însemna reducerea standardelor de mediu sau slăbirea controlului. Dimpotrivă, cu cât amploarea proiectului este mai mare, cu atât mai ridicate trebuie să fie cerințele privind transparența, monitorizarea și responsabilitatea operatorilor.”

Potrivit lui Vitaliy Barvinenko, raportul Greenpeace România arată că Marea Neagră are nevoie de o nouă cultură a guvernanței ecologice.

„Nu avem de-a face cu o problemă locală a unei singure platforme sau a unei singure nave. Este vorba despre modelul general de gestionare a spațiului maritim. Dacă poluarea este detectată de sateliți, dar nu este verificată la fața locului doar pentru că se află departe de țărm, acest lucru creează un precedent periculos. Marea Neagră nu începe pe plajă și nu se termină lângă zonele turistice. Este un ecosistem comun, de care depind România, Ucraina, Republica Moldova și întreaga regiune dunăreană.”

Vitaliy Barvinenko a subliniat, de asemenea, că acest caz are o semnificație practică pentru Ucraina.

„Regiunea dunăreană a Ucrainei și sectorul ucrainean al Mării Negre trebuie să analizeze cu atenție astfel de situații. În perioada postbelică, Ucraina va reveni și ea la mari proiecte de infrastructură, energetice și portuare. Încă de acum trebuie formată o abordare în care dezvoltarea economică nu este opusă securității ecologice, ci se sprijină pe aceasta ca pe una dintre condițiile încrederii investitorilor și a societății.”

Pentru spațiul Dunăre–Marea Neagră, concluzia principală este clară: marile proiecte energetice ale viitorului trebuie să se dezvolte după principiul „securitate plus responsabilitate”. Tocmai acest model poate asigura reziliența pe termen lung a regiunii, încrederea cetățenilor și integrarea reală în standardele europene de guvernanță.